Nicolae Bălănescu

poet și publicist, deputat, director la Banca Națională a României
Nicolae Bălănescu
Date personale
Născut11 februarie 1866
Giurgiu
Decedat30 august 1945
Giurgiu
PărințiPetrache și Ana Bălănescu
Căsătorit cuȘtefania I. Negoescu
Cetățenieromână
Ocupațiescriitor
poet
bancher[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal
StudiiUniversitatea din București, Facultatea de Drept
Activitatea literară
Limbiromână
PatronajBanca Națională a României  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCavour (1911);

Lumină și naționalism (1913); Scrieri. Conferințe. Discursuri (1913); Situația bugetară a României (1925); Farmecul Italiei (1932);

Din amintirile mele (1937, 1939)

Nicolae Bălănescu (n. 11 februarie 1866, Giurgiu — d. 30 august 1945, Giurgiu)[1] a fost un avocat, ziarist, scriitor și om politic român.

A fost fiul lui Petrache Bălănescu, funcționar și al Anei (Anica).[2]

Educație

modificare

A urmat studiile primare și secundare la Giurgiu. A obținut licența în drept, în cadrul Universității din București, în 1887. În 1893 și-a luat doctoratul la Bruxelles.[3]

Carieră

modificare

A fost judecător de pace la Turnu Măgurele în 1888, apoi a lucrat ca avocat al statului pentru județul Vlașca.[4]

Din 1901 până în 1938 a avut relații contractuale cu Banca Națională a României. S-a specializat în probleme economico-financiare și a fost angajatul Băncii în calitate de cenzor (1921-1925) și director (1925-1938).[5]

A publicat lucrări de beletristică în Secolul XX și articole juridice în ziarele Presa liberă (1893), Presa (1904) și Lupta nouă (1913), ziare pe care le-a înființat și condus în Giurgiu.[6]

Împreună cu Nicolae Droc-Barcian, a contribuit la construirea Ateneului din Giurgiu,[7] care funcționa din 1886 fără un local propriu, ca filială a Ateneului din București. În 1935, Nicolae Bălănescu și-a demolat casa și a donat terenul pentru a construi sediul Ateneului din Giurgiu.[8] Ateneul a fost construit în 1940, fiind sediul primei filiale de provincie a Ateneului Român din București.[9]

La 21 mai 1936 a fost ales membru activ al Ateneului Român, secția științifică.[10]

Activitatea în Parlamentul României

modificare

În anii 1899, 1901 și 1907 a fost deputat de Vlașca din partea liberalilor.[11]

Nicolae Bălănescu a expus în Parlamentul României doleanțele locuitorilor din comunele Frătești, Chiriacu și Stănești (1 martie 1899). Pe 14 decembrie 1901 a devenit raportor la un proiect de lege prin care s-a recunoscut societății Junimea Comercială calitatea de personalitate juridică și morală. La 22 decembrie 1910, ca raportor, a propus un proiect de lege prin care orașul Giurgiu putea contracta un împrumut de 674.000 lei pentru alimentarea cu apă a orașului. În discursul din 28 și 29 ianuarie 1920 Nicolae Bălănescu a vorbit despre distrugerile suferite de orașul Giurgiu în Primul Război Mondial. S-a numărat printre cei desemnați să răspundă la mesajul adresat Parlamentului României Mari de către regele Ferdinand I în ziua de 26 decembrie 1919. A atins punctul culminant al prezenței lui în Parlament ca raportor al bugetului Statului pe anii 1922, 1923 și 1924 și mai ales în discuțiile în care a intervenit cu ocazia votării Constituției din anul 1923.[12]

Distincții

modificare

A fost numit Cavaler al Ordinului „Steaua României” și purtător al Medaliei „Bene Merenti”, clasa a II-a. În 1939 a fost distins cu Medalia „Centenarul Regelui Carol I”.[13]

A primit post-mortem titlul de Cetățean de onoare al al Municipiului Giurgiu, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu din 25 noiembrie 2010.[14]

  • Poezii și nuvela „Niciodată” (1886)
  • Știința și statul (1896)
  • Personalitatea lui Hamlet (1896)
  • Discurs (1909)
  • Lumină și naționalism (1910)
  • Cavour (1911)
  • Cultul energiei (1912)
  • Scrieri, conferințe, discursuri (1913)
  • Situația bugetară a României (1925)
  • Fascismul. București (1929)
  • Naționalism (1929)
  • Viața orașelor (1930)
  • Farmecul Italiei (1932)
  • Femeia modernă (1932)
  • Din amintirile mele (1937, 1939)
  • Conferința de deschidere (1942)
  1. ^ Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Giurgiu, Editura Cronos. pp. 25–26. 
  2. ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 50.
  3. ^ Talianu, Emil (). Nicolae Bălănescu - Scriitorul. Editura Nicora. p. 7. 
  4. ^ Talianu, Emil. Studii și consemnări. p. 128. 
  5. ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 56.
  6. ^ „Nicolae Bălănescu, director-proprietar de ziare”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Ateneul „Nicolae Bălănescu" – Municipiul Giurgiu – Calator prin Romania”. Accesat în . 
  8. ^ „Ateneul Nicolae Bălănescu - Giurgiu” (în engleză). Ghidul HoReCa. . Accesat în . [nefuncționalăarhivă]
  9. ^ „Ateneul „Nicolae Bălănescu". Accesat în . 
  10. ^ Ateneul Român. Monografie. Editura Științifică și Enciclopedică. . pp. 123, 149. 
  11. ^ Nicolescu, G.D. (). Parlamentul român, 1866-1901. Biografii și portrete. București, Editura Socec. 
  12. ^ „Nicolae Bălănescu în arhivele giurgiuvene | Giurgiuveanul.ro – ziarul giurgiuvenilor de pretutindeni, stiri din giurgiu, giurgiu news, stiri locale”. Accesat în . 
  13. ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 57.
  14. ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 119.
  15. ^ Enache, Constantin (). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. București, Editura Universul Familiei. p. 553-554. 

Bibliografie

modificare
  • Brîncoveanu, Gelu; Damian, Ancu; Olteanu, Cristina; Păunescu, Emil (). Nicolae Bălănescu - repere biografice (p. 49-120) în Ateneul - volum de studii și documente coordonat de Gelu Brîncoveanu. Editura Semne.