Lică Ștefănescu: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 16 mai 2020 22:36

Date personale
Lică Ștefănescu

Născut	1865, București, România
Decedat	1925, București, România
Ocupație	muzician
Activitate
Gen muzical	clasică, café-concert, populară
Instrument(e)	țambal
Modifică date / text

Lică Ștefănescu (n. 1865, București — d. 1925, București) a fost un cunoscut țambalist virtuoz român de la începutul secolului al XX-lea.

Biografie

S-a născut în jurul anului 1865 la București, într-o familie de muzicanți. Învață să cânte pe un țambal mare de concert (Schunda) de proveniență ungurească.^[1] Ajunge în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea țaristă.^[1]

În 1900 participă la Expoziția Universală de la Paris, făcând parte din orchestra lui Cristache Ciolac.^[1] În seara zilei de 31 decembrie susține în saloanele din Hotel des Societe Savantes un program muzical, împreună cu alți câțiva reprezentanți români precum George Enescu, compozitorul Ion Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill.^[2] Interpretează aici numai piese clasice precum uvertura operei Zampa, două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, Rapsodia maghiară de Franz Liszt.^[3]

În perioada 1900-1910, susține concerte clasice la Ateneul Român, în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu.^[4]

La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure, remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că „a ridicat țambalul la instrument de concert”. În această perioadă își începe angajamentele cu orchestra lui Cristache Ciolac la restaurantul „Iordache Ionescu” de pe strada Covaci.^[5]

Între perioada 1911-1914 înregistrează în Rusia câteva melodii concertante la țambal.

Decesul

Moare în anul 1925 la București, fiind înmormântat la cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”) din Colentina.

Discografie

Discurile lui Lică Ștefănescu au fost înregistrate la casele de discuri International Extra Record și Extraphone din Rusia.

An	Casă de discuri	Număr de catalog	Format	Piese	Acompaniament
indisp.	International Extra Record	49501 / 49502	shellac, 25 cm, 78 RPM	Crizanteme Eu nu vă spun și Florile mele	solo țambal
indisp.	Extraphone	22003 / 22004	shellac, 25 cm, 78 RPM	Na sopkakh Manchzhurii ksil [Pe dealurile Manchuriei] Son Kievlyanki [Visul Kievului]	solo țambal

Note

^ ^a ^b ^c Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 274
^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, pp. 274-275
^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 275
^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, pp. 275-276
^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 276

Bibliografie

Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pp. 274-277 ISBN 978-973-88609-7-1

[ed-1-1] Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 274

[2] Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, pp. 274-275

[3] Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 275

[4] Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, pp. 275-276

[5] Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 276

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

@@ Linia 14: / Linia 14: @@
 }}
-'''Lică Ștefănescu''' (n. [[1865]], [[București]] — d. [[1925]], [[București]]) a fost primul mare [[țambal]]ist virtuoz român.
+'''Lică Ștefănescu''' (n. [[1865]], [[București]] — d. [[1925]], [[București]]) a fost un cunoscut [[țambal]]ist virtuoz român de la începutul secolului al XX-lea.
 ==Biografie==
@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 În perioada [[1900]]-[[1910]], susține concerte clasice la [[Ateneul Român]], în compania sopranei [[Alexandrina Niculescu]], violoncelistului [[Anghel Rădulescu]], violonistului [[Vladimir Hradecky]] și pianistului [[Dumitru Dumitriu]].<ref>Cosma, ''București. Citadela seculară a lăutarilor români'', pp. 275-276</ref>
-La [[16 septembrie]] [[1906]], în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că ''„a ridicat țambalul la instrument de concert”''. În această perioadă, își începe angajamentele cu orchestra lui [[Cristache Ciolac]], la restaurantul „Iordache Ionescu” de pe strada Covaci.<ref>Cosma, ''București. Citadela seculară a lăutarilor români'', p. 276</ref>
+La [[16 septembrie]] [[1906]], în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure, remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că ''„a ridicat țambalul la instrument de concert”''. În această perioadă își începe angajamentele cu orchestra lui [[Cristache Ciolac]] la restaurantul „Iordache Ionescu” de pe strada Covaci.<ref>Cosma, ''București. Citadela seculară a lăutarilor români'', p. 276</ref>
-Între anii [[1911]]-[[1914]], înregistrează pentru unele case de discuri rusești câteva melodii concertante la țambal.
+Între perioada [[1911]]-[[1914]] înregistrează în [[Rusia]] câteva melodii concertante la țambal.
 ==Decesul==
-Moare în anul [[1925]], la [[București]], la vârsta de aproape 60 de ani, fiind înmormântat la cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”) din [[Colentina]].
+Moare în anul [[1925]] la [[București]], fiind înmormântat la cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”) din [[Colentina]].
 ==Discografie==