Gheorghe Jienescu

Gheorghe I. Jienescu (n. 16 septembrie 1894, com. Rast, judeţul Dolj; d. 3 aprilie 1971, Bucureşti) a fost un general român.

Cursurile şcolare la începe în satul natal sub îndrumarea învăţătorului Bălăcescu având rezultate bune. După terminarea şcolii primare va urma cursurile Şcolii Normale din Craiova (azi Colegiul Naţional „Ştefan Velovan”), unde va absolvi în anul 1914.

Se întoarce în satul natal unde se va dedica carierei de învăţător, însă odată cu intrarea României în război Gheorghe Jienescu a fost mobilizat la Regimentul 31 infanterie Calafat în compania condusă de plutonierul Nicolae Ciupitu. Pe câmpul de luptă al Ardealului, tânărul sublocotenent a dovedit curaj şi destoinicie. Soarta schimbătoare a războiului îl duce pe Jienescu în vara lui 1917 în zona bătăliilor de Mărăşti şi Mărăşeşti. Făcea parte din Divizia a II-a Infanterie. Pentru meritele sale Jienescu este decorat cu Coroana şi Steaua României cu spade.^{[necesită citare]}

După încheierea armistiţiului, un lot de tineri ofiţeri din care făcea parte şi Jienescu va fi trimis în Franţa pentru a urma pilotajul, în vederea completării nevoilor de încadrare ale aviaţiei. După doi ani petrecuţi pe băncile Şcolii speciale de aviaţie va obţine cu succes brevetul de pilot.

Revine apoi în ţară, unde este avansat la gradul de locotenent şi este numit instructor la Şcoala de la Tecuci. Mai târziu devine şef de pilotaj. În aceste funcţii Jienescu a format un număr mare de piloţi, care au devenit ulterior cadrele necesare unităţilor de aviaţie. În istoria aviaţiei româneşti urmează o perioadă lungă de reorganizare. Lui Jienescu i se încredinţează un grup de avioane de vânătoare. Mai târziu această unitate va deveni „flotila de avioane de vânătoare” având la conducerea ei pe locotenent-colone Gheorghe Jienescu, ulterior colonel.

Calităţile sale excepţionale au determinat promovarea lui la conducerea aviaţiei româneşti cu toate că avea doar gradul de colonel,^{[necesită citare]} mai târziu fiind avansat la gradul de general. Între 1940-1941 a fost subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale pentru Aer şi Marină, şi din nou ministru în guvernul mareşalului Ion Antonescu(1941-1944).

Schimbarea regimului politic atrage după sine condamnarea lui Jienescu, în procesul grupului de 17 miniştrii ai guvernelor Antonescu (Şedinţa din 6 februarie 1948), la 20 de ani temniţă grea cu degradarea civică, fiind închis la Sighet şi în alte închisori.A fost eliberat după 19 ani de temniţă .^{[necesită citare]}

Raidul Bucureşti – Cape Town – Bucureşti

De la crearea aviaţiei, pe al cărei act de naştere figurează la loc de cinste numele mai multor români, zburătorii noştri s-au avântat cu îndrăzneală, pasiune şi abnegaţie să cucerească înălţimile şi depărtările, iar la nevoie au apărat, cu preţul vieţii lor spaţiul aerian al ţării.

Printre cestea se numără şi raidurile aeriene executate în anii 1933 şi 1935, cu câte o formaţie de trei avioane româneşti, pe distanţa Bucureşti – Malakal(Sudan) – Bucureşti şi Bucureşti – Capetown – Bucureşti.

Anvergura şi complexitatea ambelor raiduri şi în special ale celui de-al doilea sunt evidente, iar dificultăţile legate de străbaterea acum 70 de ani, cu trei avioane de şcoală, a continentului african, prezentând atâtea particularităţi de climă, relief, condiţii meteorologice, reies de la sine.

Jienescu nu era străin faţă de asemenea raiduri. În anul 1929 ocupase Locul I la un concurs al Micii Antante şi Poloniei. România a participat cu avioane monoloc de vânătoare pilotate de maiorul Gh. Jienescu, locotenenţii Constantin Tănăsescu Eugen Pârvulesu şi Gogu Ştefănescu. Itinerariul stabilit pentru concurs a fost Bucureşti – Iaşi – Varşovia – Praga – Belgrad – Bucureşti. Din cele 24 de avioane ale celor patru ţări participante la concurs, au termint concursul aterizând la Bucureşti numai zece, din care patru erau româneşti. Trebuie precizat că timpul a fost extrem de nefavorabil.

Ambele raiduri, atât cel din 1933, cât şi cel din 1935 au fost foarte dificile, continentul african prezentând în această privinţă condiţii specifice. În legătură cu aceasta trebuie arătat că echipajele au făcut faţă tuturor situaţiilor, s-au dovedit la înălţimea misiunii şi au reuşit sa o ducă la îndeplinire, fără pierderi sau accidente, ceea ce reprezintă elementul calitativ al performanţei, iar faptul că „nu s-a întâmplat nimic”, constituie marele merit al celor care au organizat şi executat raidurile.

Aceştia au fost, în primul rând trei ofiţeri aviatori: Mihail Pantazi, George Davidescu, şi Alexandru Cernescu. Ei au constituit factorul comun al celor două raiduri, iniţiindu-le, organizându-le şi luând parte le ambele. Împreună cu ceilalţi participanţi, Max Manolescu, Petre Ivanovici şi Dumitru Ploieşteanu (la raidul din 1933) şi Gheorghe Olteanu, Gheorhe Jienescu şi Anton Stengher(la cel din 1935), ei au format un colectiv sudat de zburători şi tehnicieni de înaltă clasă.^{[necesită citare]}

Au existat raiduri asemănătoare cu cel Bucureşti – Capetown, organizate de francezi şi englezi, însă acestea s-au realizat cu avioane performante, de o categorie superioară, unele cu două sau trei motoare, de tipuri cu denumiri sonore ca Fokker, De Havilland etc. Cu atât mai mult ies în evidenţă calităţile avioanelor care au zburat de la Bucureşti, avioane de construcţie românească, care erau avioane de şcoală, faza I, cu care s-a acoperit o distanţă de 24 000 de kilometrii, fără intenţia de a se doborî vreun record.

Din motive de ordin tehnic prima încercare de a ajunge la Capetown în anul 1933 nu s-a încheiat cu rezultatul scontat. Deşi traseul nu a fost acoperit decât parţial cele trei avioane româneşti au parcurs o distanţă apreciabilă, circa 10 500 de kilometrii.

Pregătirile pentru noul raid desfăşurat în lunile aprilie-mai 1935 au început încă din 1934. În legătură cu scopul raidului se menţiona: „Beneficiind de experienţa trecută, reluarea raidului în Africa va fi o manifestare a pregătirii şi antrenamentului piloţilor militari(…) Executarea unui asemenea raid ar fi de un imens profit din punct de vedere al instrucţiei profesionale, dată fiind varietatea teritoriilor şi condiţiilor meteorologice în care se va desfăşura.”

Fondurile necesare au fost asigurate în cea mai mare parte de Primăria Bucureşti, care s-a simţit obligată să patroneze un raid de o asemenea anvergură, în cadrul căruia oraşul Bucureşti figura atât ca punct de plecare cât şi ca punct de sosire. Subsecretarul de stat al Aerului a asigurat ceea ce era mai important şi anume avioanele, motoarele, piesele de schimb etc.

În ceea ce priveşte materialul volant din cele două tipuri de avioane propuse de organizatorii raidului (Fleet F-10 şi I.C.A.R. – Universal7) şi S.E.T. 7 K pentru care optase Comandamentul Forţelor Aeriene, subsecretarul de stat al Aerului a aprobat pe cel de-al doilea, I.C.A.R. – Universal.

După punerea la punct a avioanelor s-a executat un raid de probă, în formaţie, fără escală, pe traiectul Bucureşti – Balcic – Galaţi – Iaşi – Târgovişte – Bucureşti. Prin acest raid cu o durată de de circa şapte ore, s-a urmărit verificarea performanţelor avioanelor, în special a vitezei medii de croazieră la altitudinea de 2000 de metrii şi a consumului corespunzător de benzină. Viteza medie de zbor nu a scăzut sub 160 de km/oră.

Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanţii la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu şi căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent – comandorul Alexandru Cernescu şi căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent – comandorul Mihail Pantazi şi maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfăşurat cronologic acest raid:

14 aprilie: Bucureşti - Istambul – Eskişehir – Adana
15 aprilie: Adana - Alep - Cairo
16 aprilie: Cairo – Assuan
17 aprilie: Assuan – Wadi Haifa – Khartoon
18 aprilie: Khartoon – Malakal – Juba
19 aprilie: Juba – Kisumu – Nairobi
20 aprilie: Nairobi – Dodoma – Mbeya
21 aprilie: Mbeya – Broken Hill – Salisbury
22 aprilie: Salisbury
23 aprilie Salisbury – Bulawyo – Pietersburg
24 aprilie Pietersburg – Johannesburg – Kimberley
25 aprilie Kimberley – Victoria West – Capetown
26-29 aprilie Capetown
30 aprilie Capetown - Victoria West - Kimberley
1 mai Kimberley – Johannesburg
2 mai Johannesburg – Pietersburg
3 mai Johannesburg
4 mai Pietersburg – Salisbury
5 mai Salisbury – Broken Hill –Mpika
6 mai Mpika –Mbeya – Dodoma
7 mai Dodoma – Nairobi
8-12 mai Nairobi
13 mai Nairobi – Kisumu
14 mai Kisumu – Juba
15 mai Juba – Malakal – Kosti
16 mai Kosti – Khartoon
17 mai Khartoon – Wadi Haifa
18 mai Wadi Haifa – Cairo
19-21 mai Cairo
22 mai Cairo – Alep – Adana
23 mai Adana
24 mai Adana – Eskişehir
25 mai Eskişehir – Bucureşti

Reîntoarcerea în ţară s-a făcut pe aerodromul Băneasa unde sunt întâmpinaţi de o mulţime de oameni.^{[necesită citare]} Eroii sunt întâmpinaţi de înalte personalităţi ale vremii: miniştrii Apărării şi al Aerului, preşedintele Federaţiei Aeronautice Internaţionale, primarul capitalei, comandantul aviaţiei militare etc. Pentru aceste fapte echipajul care a realizat raidul Bucureşti – Capetown va fi decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică”. Iată cum se încheie o frumoasă aventură la care participă şi Gheorghe Jienescu, ale cărui calităţi extraordinare l-au recomandat pentru acest raid. „Măiestrie în ale zborului, curaj şi avânt în văzduh; seriozitate şi viaţă ordonată la pământ”, sunt în rezumat, calificativele cu care pe atunci, superiorii îl defineau pe tânărul ofiţer aviator.^{[necesită citare]}

Consătenii săi nu l-au uitat şi în semn de preţuire pentru activitatea depusă de către Gheorghe Jienescu, Şcoala din Comuna Rast căreia i s-a dedicat, îi poartă numele.

Legături externe

General de escadră aviator Gheorghe I. Jienescu

Bibliografie

Revista de Istorie Militară 2(36)/1996
Alesandru Duţu, Mihai Retegan - Război şi societate (vol. 1, RAO, 1999)
Cornel Scafeş, Horia Şerbănescu,... Armata română 1941-1945 (RAI, 1996).

Alexandru Cernescu, George Dvidescu, Paul Baltagi Avioane româneşti străbat Africa, Editura Militară, Bucureşti, 1975,

Buşe Lubovia, Popa Ion, Murareţu Elena, Monografia Liceului Pedagogic Craiova, Întreprinderea poligrafică Craiova, 1970

Dicţionarul personalităţilor Doljene Editura Aius, Craiova, 1999

Istoria aviaţiei române Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984,

Memoriu asupra proiectului de raid în Africa (Anexă la raportul din 24 decembrie 1934, prin care se solicita aprobarea raidului)