De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză toupet.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
tupeu
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
tupeu
|
tupeuri
|
| Articulat
|
tupeul
|
tupeurile
|
| Genitiv-Dativ
|
tupeului
|
tupeurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.
Traduceri
