Legea lui Ohm
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legătura între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) din circuit.
Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.
Formulare
[modificare | modificare sursă]Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Enunțul legii afirmă despre intensitatea curentului electric (I) într-un circuit că este direct proporțională cu tensiunea aplicată (U) și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit.
Formula matematică a legii lui Ohm este:
unde:
- I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;
- U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;
- R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.
Altfel spus, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proporțional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic[1].
Legea poate fi exprimată sub formă locală și integrală. Forma locală spune că în fiecare punct al conductorului vectorul densitate de curent este proporțional și coliniar cu vectorul câmp electrostatic[2].
Măsurare
[modificare | modificare sursă]Măsurarea rezistențelor electrice se face cu ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre ele.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- V. Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, București, 1984
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Igor Tamm, Bazele teoriei electricității, Editura Tehnică, 1952