Liviu Szoke's Reviews > Nuferi negri

Goodreads ar trebui să ofere posibilitatea de-a nota cu o steluță în plus unele cărți. „Nuferi negri” a francezului Michel Bussi este un demn exemplu pentru această dorință a mea. O carte minunată, de la început și până la sfârșitul fenomenal (și extrem de emoționant). Povestea curge molcom precum pârâul care alimentează celebrul heleșteu de pe proprietatea celui mai de seamă pictor impresionist, Claude Monet, dar parcă nu ai nicio secundă timp să te plictisești citind despre tablouri celebre, povești de dragoste, anchete misterioase sau mici bârfe ce apar inevitabil într-un mic, dar celebru, sat cum este Giverny, locul de desfășurare al poveștii.
Mi-a adus aminte de multe lucruri povestea asta. Mi-a adus aminte de stilul lui San-Antonio sau al lui Andrea Camilleri, când citeam splendidele dialoguri dintre anchetatorii care se ocupă de crima de la care pornește totul, mi-a adus aminte de vremuri mai liniștite, de copilăria de la țară, când timpul parcă trecea un pic mai încet, mi-a adus aminte de faptul că poveștile polițiste pot fi și altfel decât cu ucigași în serie psihopați sau cu detectivi acriți de vieți pline de griji și apăsați de probleme familiale, și mi-a întărit ideea că literatura rămâne literatură indiferent dacă poartă numele de polițistă, science-fiction, fantasy sau orice alt gen. O poveste este bună dacă scriitorul are talent și știe cum să-și captiveze cititorul. Pe mine m-a captivat de la prima pagină. Și abia așteptam să se termine ziua, să vină seara și să mai pot citi în voie paginile acestei povești.
Mai multe, pe Bookblog: http://www.bookblog.ro/recenzie/poves....