Sari la conținut

Elena Jianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Jianu
Informații generale
Nume complet Elena Rado-Jianu
Data nașterii 7 septembrie 1928(1928-09-07)
Locul nașterii Cristuru Secuiesc, România
Naționalitate Română
Poreclă Ilu
Post Inter dreapta
Cluburi de juniori
Ani Club
Textila Sfântu Gheorghe
Cluburi de seniori*
Ani Club
1949–1962 Știința ICF București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1953–1960 România (în 11) 21 (28)
Titluri
1955–1960 Căpitan (România)
Echipe antrenate
1955, 1975 Știința ICF București
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Echipa României cu trofeul Campionatului Mondial din 1960. Elena Jianu, a doua din stânga, rândul de sus.

Elena Jianu (născută Ilona Radó, 7 septembrie 1928, în Cristuru Secuiesc)[1][2][3] a fost o handbalistă din România, dublă campioană mondială cu echipa națională în 11 jucătoare a României.[4] Alintată „Ilu[5][6], Jianu a evoluat pe postul de intermediar drepta și a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei României.[7][8]

Elena Jianu a debutat la echipa națională în 1953, a jucat în 21 de meciuri internaționale și a înscris 28 de goluri.[9][10]

Ilona Radó a început să joace handbal la Cristuru Secuiesc, cu profesorul Károly Kiss, și a efectuat cu echipa locală câteva turnee la Sighișoara, Mediaș sau Odorheiu Secuiesc, unde a obținut rezultate destul de bune.[2] Între timp, familia Radó s-a mutat la Sfântu Gheorghe, unde Ilona a urmat cursurile Liceului „Székely Mikó” și a devenit componentă a echipei de handbal pentru tineret a acestuia.[2] Într-una din zile, antrenorul echipei Textila Sfântu Gheorghe a urmărit antrenamentele tinerelor eleve și le-a invitat pe Ilona Radó și Iosefina Ugron să se alăture echipei de senioare.[2][11]

În 1949 Radó a fost selecționată de antrenorul Bruno Holzträger în lotul lărgit al României care a disputat prima partidă internațională de după război, la Timișoara, împotriva Ungariei, însă handbalista nu a jucat.[2][12] Într-un interviu din ziarul Háromszék, ea a rememorat frustrarea pe care a simțit-o stând pe banca de rezerve, în timp ce Holzträger a continuat să folosească aceleași jucătoare pe teren, deși unele erau accidentate și șchiopătau.[2]

După absolvirea colegiului, Radó a fost admisă la Institutul de Cultură Fizică din București și a devenit o componentă de bază a Științei ICF, echipa de handbal în 11 jucătoare a acestuia, înființată în 1949.[2] În același an, Ilona Radó a participat cu CSU București, numele din 1949-1950 al Științei ICF, la a patra ediție a campionatului republican, desfășurată la acea vreme cu doar patru echipe. Partidele finale au avut loc pe 30 octombrie 1949.[13] Cu o victorie, chiar și la limită, împotriva echipei Record Mediaș, „studentele” ar fi putut câștiga turneul[13], însă CSU București a fost învinsă cu 4–1 (0–1) și s-a clasat în final pe locul al treilea, în timp ce Record Mediaș a devenit campioana României.[14]

În 1950, Radó și Știința ICF București s-au clasat pe locul al doilea în campionatul republican, iar în 1951 pe locul al treilea.[12] Prima mare performanță a echipei a venit în 1952, când Știința a câștigat campionatul național feminin.[12][15]

Radó s-a căsătorit în 1953, iar presa sportivă a mai menționat-o pentru scurtă vreme sub numele Ilona Radó-Jianu[16][17][18], însă începând de la sfârșitul lunii august 1953, numele ei apare în articolele de presă ortografiat în general Elena Rado-Jianu[19], respectiv Elena Jianu[20], o modalitate de românizare răspândită în perioada comunistă.

În vara anului 1953, Jianu a făcut parte din echipa națională de handbal de câmp a României care a câștigat medalia de argint la prima ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la București.[12][19]

În 1955, Știința ICF București s-a clasat din nou pe locul al doilea în campionatul republican.[12] Tânăra Jianu a fost antrenorul-jucător al echipei, devenind astfel prima femeie antrenor din handbalul românesc.[12] În același an, Elena Jianu a obținut cu echipa României medalia de aur la a doua ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la Varșovia.[21][22][23]

În 1956, Elena Jianu a fost căpitanul echipei în 11 jucătoare a României care a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial desfășurat în R.F. Germania.[24][25][26] Ziarul Steagul Roșu din 10 iulie 1956 a consemnat că „linia de atac, magistral di­rijată de căpitana echipei Elena Jianu, a reușit datorită jocului avîntat al componentelor sale”.[27]

În noiembrie 1956, în cadrul unei ceremonii simbolice și în prezența a peste 5000 de spectatori, o copie a flăcării olimpice a fost aprinsă la Sala Floreasca pentru a marca începerea Jocurilor Olimpice de la Melbourne.[28] Elena Jianu s-a aflat printre membrii gărzii de onoare a flăcării olimpice.[28]

În 1957, prin Hotărârea nr. 36 din 9 ianuarie a Consiliului de Mi­niștri, Elena Jianu a fost inclusă în componența Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri al României.[29] În august 1957, Elena Jianu a făcut parte din echipa națională a României care a câștigat medalia de argint la Jocurile Sportive Internaționale Prietenești, desfășurate la Moscova și organizate după modelul Jocurilor Olimpice de vară.[30][31]

Jianu a continuat să joace pentru Știința București, dar echipa nu s-a mai clasat pe podium în campionatele republicane din 1958 și 1959.

În 1960, handbalista a fost căpitanul selecționatei orașului București care a câștigat ediția a doua a Trofeului Carpați.[32][33] Tot în 1960, Jianu s-a clasat cu Știința București pe locul întâi atât în campionatul național în 11 jucătoare[34], cât și în cel în 7 jucătoare[35][36]. Însă cea mai mare performanță din acel an a fost câștigarea medaliei de aur la Campionatul Mondial desfășurat în Țările de Jos.[12][37]

Cu două titluri mondiale la activ, handbalista s-a retras din activitate la sfârșitul anului 1960[2], dar a revenit și a mai jucat un an pentru Știința București[38].

După retragere, Jianu a rămas în București și a continuat să lucreze ca asistent, apoi lector universitar la catedra de handbal a Institutului de Educație Fizică și Sport (I.E.F.S.), până la ieșirea la pensie.[2][39][40] Din această poziție, ea a continuat să aibă o bogată activitate atât ca profesor, cât și ca antrenor sau oficial sportiv. Într-un interviu din octombrie 1977, Ioan Kunst-Ghermănescu, președintele Federației Române de Handbal, amintea: „În secția noastră de la I.E.F.S. avem cadre didactice cu nivel ridicat și prestanță profesională recunoscută, cum sînt șefii de lucrări Elena Jianu, maestră emerită a sportului, Valeriu Gogâltan, antrenor al echipei naționale [...]”.[41]

Elena Jianu a activat și ca oficial federal, fiind aleasă în câteva mandate succesive în Biroul Federației Române de Handbal.[42][43] Ca antrenor, ea a pregătit în câteva rânduri echipa I.E.F.S. București, spre exemplu ca antrenor secund în ediția 1974-1975 a Cupei Campionilor Europeni.[44][45] De asemenea, în 1968 a fost antrenorul secund al selecționatei de tineret a orașului București care a participat la un turneu la Rostock, în R.D. Germană.[46]

În decembrie 1986, în Sala Sporturilor din Sfântu Gheorghe, în prezența a aproximativ 1000 de spectatori, s-a desfășurat un meci de handbal demonstrativ între o echipă alcătuită din foste mari handbaliste ale clubului CSM din localitate și o selecționată a campioanelor mondiale din 1956, printre care Ilona Nagy-Klimovski, Elena Jianu sau Iosefina Ștefănescu-Ugron.[47] CSM Sfântu Gheorghe a câștigat partida cu scorul de 19–17 (10–11), dar presa locală a consemnat că „Ilona Radó Jianu a organizat cu imaginație jocul și nu a fost vina ei că nu toate atacurile s-au sfârșit cu gol”.[47]

Cu echipe de club

[modificare | modificare sursă]

În 7 jucătoare

[modificare | modificare sursă]

În 11 jucătoare

[modificare | modificare sursă]

Cu echipa națională

[modificare | modificare sursă]
  • Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților:
    • Medalie de aur: 1955 (handbal în 11)
    • Medalie de argint: 1953, 1957 (handbal în 11)

Distincții individuale

[modificare | modificare sursă]

Prin Decizia nr. 305 din 29 aprilie 1956 a președintelui Comite­tului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Mi­niștri, Elenei Jianu i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului.[48] Insigna care însoțea această distincție i-a fost înmânată pe 5 iunie 1956, în cadrul unei festivități care a avut loc la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport.[49]

Pe 12 iulie 1956, la același sediu al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, a avut loc o nouă festivitate prin care Elenei Jianu și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.[50][51]

Pe 17 mai 1961, în prezența lui Ștefan Voitec, vicepreședintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, a lui Grigore Geamănu, secretar al aceleiași instituții, și a altor demnitari, Elenei Jianu i-a fost înmânată medalia „Ordinului Muncii” clasa a II-a „pentru merite deose­bite în pregătire și pentru rezultatele obținute la Campionatele Mondiale”.[52]

În noiembrie 1968, nouă maestre emerite ale sportului, printre care și Elena Jianu, au fost premiate de Federația Română de Handbal.[53]

În iunie 2009, ea a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 1 baretă.[54]

Articole de presă

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Handbal: Lista campionilor mondiali, omagiați la Festivalul Handbalului Românesc”. The Epoch Times. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h i Károly Áros (). „Mesél a múlt | Rodó Ilona”. Háromszék (în maghiară). Arcanum (nr. 7433 (anul XXVII)): 7. Accesat în . 1928. szeptember 7-én született Székelykeresztúron [...] 0[S-a născut pe 7 septembrie 1928, în Cristuru Secuiesc] 
  3. ^ Károly Áros (). „Jianuné Radó Ilona”. Háromszék (în maghiară). Arcanum (nr. 7433 (anul XXVII)): 5. Accesat în . 
  4. ^ Constantin Popescu (ed.). „Palmares de onoare 1936 - 2014” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 35. Accesat în . 
  5. ^ Károly Áros (). „Emlékezzünk az egyetemes magyar sport nagyjaira | Nagy Irén”. 3szek.ro (în maghiară). Háromszék. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „PRIMELE MEDALII 1946 – 1962”. popescu-colibasi.go.ro. Arhivat din original la . Accesat în . [...] echipa de fete predând-o colegei ELENA JIANU “ILU”. 
  7. ^ Constantin Popescu (). „Însemnările unui antrenor (II)”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2862 (anul XII)): pag. 6. Accesat în . 
  8. ^ „Căpitanul de echipă”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3593 (anul XVI)): pag. 3. . Accesat în . Elena Jianu, căpitan al echipei reprezentative de handbal — feminin, se impune în fiecare meci prin remarcabilele calități tehnice, printr-o desăvîrșită conduită sportivă. 
  9. ^ „ECHIPA MAESTRELOR EMERITE!”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3665 (anul XVI)): pag. 8. . Accesat în . 
  10. ^ Constantin Popescu (ed.). „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. frh.ro. pp. 39 (poz.38). Accesat în . 
  11. ^ Károly Áros (). „Kézilabda | Lenni vagy nem lenni?”. 3szek.ro (în maghiară). Háromszék. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c d e f g Constantin Popescu (ed.). „Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962” (PDF). Federația Română de Handbal. frh.ro. pp. 2–3, 4, 6–8, 11, 35–36. Accesat în . 
  13. ^ a b „CAMPIONATUL NAȚIONAL FEMININ DE HANDBAL IA SFÂRȘIT AZI”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 1522 (anul V)): pag. 3. . Accesat în . 
  14. ^ „RECORD (MEDIAȘ) CAMPIOANĂ NAȚIONALĂ LA HANDBAL FEMININ”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 1523 (anul V)): pag. 1. . Accesat în . 
  15. ^ „Știința Timișoara campioană feminină de handbal a R.P.R. pe anul 1953”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2339 (anul IX)): pag. 4. . Accesat în . 
  16. ^ Ștefania Tudor; Ef. Ionescu (). „Remarcabila comportare a echipelor noastre de handbal în jocurile internaționale din Capitală”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2257 (anul IX)): pag. 8. Accesat în . BUCUREȘTI: Ana Starck, Aurora Bran, Brunhilda Neurohr, Iuliana Boier, Erika Blahm, Adela Theile, Ilona Rado-Jianu, [...] 
  17. ^ „JOCURI FEMININE”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2280 (anul IX)): pag. 3. . Accesat în . Au marcat: Ilona Nagy (5), Gerda Homen (3), Ilona Rado-Jianu și Elena Pădureanu. 
  18. ^ „Jocurile de handbal de eri”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2281 (anul IX)): pag. 4. . Accesat în . Au marcat: Elena Ștefănescu (3), Erica Blahm (3), Ana Balint (3), Ilona Rado-Jianu (3), [...]. 
  19. ^ a b „Sportivi români distinși cu medalii la Festival”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2288 (anul IX)): pag. 5. . Accesat în . HANDBAL: [...] Brunhilda Neurohr, Elena Pădureanu, Elena Rado-Jianu, Ana Starck, [...]. 
  20. ^ „Despre întâlnirea dintre cele două finaliste ale campionatului republican feminin”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2340 (anul IX)): pag. 4. . Accesat în . În acest fel, oricare din înaintașele I.C.F.-ului și în special Elena Jianu, care a fost foarte mult jucată, [...]. 
  21. ^ „SUB AL PĂCII STINDARD | Noi succese ale sportivilor romîni la Festival” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 1956 (anul XI, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . 
  22. ^ „Noi medalii de aur cucerite de sportivii romîni la Festival” (PDF). Scînteia. Bibliotecadeva.eu (nr. 3361 (anul XXIV)): pag. 4. . Accesat în . 
  23. ^ „Strălucitul succes al handbalistelor noastre”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 427 (anul II)): pag. 4. . Accesat în . 
  24. ^ „Cum a obținut echipa noastră marea performanță”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2846 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  25. ^ „Echipa feminină de handbal a R.P.R.–campioană mondială”. Scînteia. Arcanum.com (nr. 3644 (anul XXV)): pag. 1–2. . Accesat în . 
  26. ^ Petre Capră (). „Jucătoarele noastre de handbal s-au dovedit a fi cele mai bune din lume”. Munca. Arcanum.com (nr. 2711 (anul XII)): pag. 1. Accesat în . 
  27. ^ „Echipa de handbal a R.P.R. a cîștigat campionatul mondial”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 708 (anul III)): pag. 1, 3. . Accesat în . 
  28. ^ a b „Flacăra olimpică nu arde numai la Melbourne..”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2925 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  29. ^ „Componența Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lîngă Consiliul de Miniștri”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2952 (anul XIII)): pag. 1. . Accesat în . 
  30. ^ „Jocurile sportive prietenești” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2566 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . Medaliile de aur în competiția feminină de handbal au revenit jucătoarelor echipei R. D. Germane care în ultimul meci au obținut victoria grea cu 5-4 (2-2) în fața echipei U.R.S.S. Echipa R.P.R. s-a clasat pe locul doi. 
  31. ^ „În cea de a IV-a zi a Jocurilor sportive prietenești de la Moscova” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2563 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . Cele mai bune jucătoare din echipa noastră au fost Jianu, Dobre și Windt. 
  32. ^ Călin Antonescu; A. Vasiliu (). „Reprezentativele Capitalei au cucerit „Cupa orașului București". Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3552 (anul XV)): pag. 1, 3. Accesat în . 
  33. ^ Călin Antonescu (). „„Progresul handbalului în 7 din Romînia este de-a dreptul uimitor" — declară Honry Christensen, antrenorul echipei masculine H.C. Copenhaga”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3553 (anul XV)): pag. 4. Accesat în . Maestra emerită a sportului Elena Jianu, căpitana echipei orașului București, primește frumosul trofeu din mîna tov. Petre Capră [...] 
  34. ^ „HANDBAL | Știința București păstrează încă un an titlul de campioană republicană feminină”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3645 (anul XVI)): pag. 6. . Accesat în . 
  35. ^ Dan Gîrleșteanu (). „Handbal în 7 | Întrecînd pe Rapid în meciul decisiv, Știința București a cucerit titlul de campioană a țării”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3563 (anul XV)): pag. 4. Accesat în . 
  36. ^ Dan Gîrleșteanu (). „Handbal în 7 | OMOGENITATE, VALOARE TEHNICĂ RIDICATĂ, VOINȚĂ — TITLUL DE CAMPIOANĂ A ȚĂRII”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3569 (anul XV)): pag. 7. Accesat în . 
  37. ^ Lucian Grigorescu (). „Handbalistele noastre din nou campioane mondiale”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3635 (anul XVI)): pag. 8. Accesat în . 
  38. ^ „HANDBAL | ȘTIINȚA ȘI RAPID ÎNVINGĂTOARE ÎN CUPLAJUL FEMININ BUCUREȘTEAN”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3895 (anul XVII)): pag. 2. . Accesat în . Câștigătoarele „C.C.E.”, în continuă revenire de formă și cu o plăcută reapariție în rîndurile formației, Elena Jianu [...] 
  39. ^ Ion Poștașu (). „Poșta magazin”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 4180 (anul XIX)): pag. 7. Accesat în . Elena Jianu, fosta căpitană a echipei noastre naționale de handbal s-a retras din activitatea competițională. Ea activează însă tot pe tărîmul culturii fizice și al sportului, fiind asistentă la I.C.F. 
  40. ^ Horia Alexandrescu (). „La I.E.F.S. s-a reluat activitatea de învățămînt | STUDENȚII ȘI CADRELE DIDACTICE ÎN SĂLILE DE CURSURI”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8495 (anul XXXIII)): pag. 1–2. Accesat în . Și orele practice s-au reluat, dovadă că studenții de la specializarea handbal sînt prezenți pe teren împreună cu lectorii universitari Elena Jianu, Ion Bota și Haralambie Firan. 
  41. ^ „Ziarul întreabă federațiile răspund”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8687 (anul XXXIII)): pag. 1–2. . Accesat în . 
  42. ^ Hristache Naum (). „Geneza succeselor handbalului românesc”. Sportul. Arcanum.com (nr. 465 (5899, anul XXV)): pag. 1, 3. Accesat în . Nici ceilalți membri nu sunt în afara activității. [...] prof. Elena Jianu a realizat un studiu privind activitatea secțiilor de handbal din cluburile studențești [...] 
  43. ^ „OBIECTIVE MAXIMALE PENTRU HANDBALUL ROMÂNESC LA CAMPIONATUL MONDIAL ȘI J.O. '76 -PLENARA F.R.HANDBAL-”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7671 (anul XXX)): pag. 1–2. . Accesat în . De asemenea, numărul membrilor Biroului F.R.H. a fost mărit de la 15 la 17. Iată componența acestuia: Ioan Kunst-Ghermănescu — președinte, Dumitru Costea, Ioan Florea și Gh. Săvescu — vicepreședinți, Lucian Grigorescu — secretar general, Nicolae Nedef și Gabriel Zugrăvescu — antrenori federali, Varac Pelenghian, Constantin Popescu, Vasile Sidea, Ioan Sîrboiu, Mihai Tîrnoveanu, Elena Jianu, Ioan Istrate, Eugen Trofin, Dumitru Șerban și Cornel Oțelea — membri. 
  44. ^ „I.E.F.S.-SPARTAK KIEV ȘI STEAUA-BORAC BANJA LUKA”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7966 (anul XXXI)): pag. 1. . Accesat în . 
  45. ^ Hristache Naum (). „Echipele noastre în semifinalele C.C.E. la handbal”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7968 (anul XXXI)): pag. 7. Accesat în . 
  46. ^ „București-tineret (f) și Politehnica Galați (m) la turneul de la Rostock”. Sportul. Arcanum.com (nr. 53 (5487, anul XXIV)): pag. 1. . Accesat în . 
  47. ^ a b „kézilabda | MSC—VÁLOGATOTT 19—17 (10—11)”. Megyei Tükör (în maghiară). Digitéka (nr. 4630 (anul XIX)): 3. . Arhivat din original la . Accesat în . Jianuné Radó Ilona ötletesen szervezte a játékok, s igazán nem rajta múlott, hogy nem gólig tartott minden támadás; 0[ Ilona Radó Jianu a organizat cu imaginație jocul și nu a fost vina ei că nu toate atacurile s-au sfârșit cu gol ] 
  48. ^ „NOI MAEȘTRI Al SPORTULUI”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2807 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  49. ^ „Festivitatea înmânării insignei de maestru al sportului unui nou lot de sportivi fruntași”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2828 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  50. ^ „Decernarea titlului de maestră emerită a sportului jucătoarelor din echipa feminină de handbal a R. P. Romîne”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2849 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  51. ^ Agerpres (). „Jucătoarele echipei de handbal a R.P.R. – maestre emerite ale sportului” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2238 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. Accesat în . 
  52. ^ „Solemnitatea decorării unor sportivi, antrenori și activiști sportivi fruntași”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3825 (anul XVII)): pag. 1. . Accesat în . 
  53. ^ „O altă premiere festivă a handbalului”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 379 (5813, anul XIV)): pag. 1. . Accesat în . 
  54. ^ „DECRET nr. 905 din 31 mai 2009”. Președintele României. Portal Legislativ. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]