Am terminat cartea asta care mi-a plăcut surprinzător de tare. O experiență ușoară la început, apoi puternică și pe alocuri inconfortabilă.
Despre dezeAm terminat cartea asta care mi-a plăcut surprinzător de tare. O experiență ușoară la început, apoi puternică și pe alocuri inconfortabilă.
Despre dezechilibrele prieteniilor - cât de crudă poate deveni o fată cu alta. Cum arată bullying-ul în copilărie, dar mai ales ce urme lasă în viața de adult. Apoi, extrapolând, devine despre cruzimea oamenilor în general. Cum gestionăm răul, cu cât bine apucăm să acoperim cruzimea, ce remedii avem pentru durere. Ce facem cu hărțuirea când nu știm s-o oprim.
▫️Deși nu se eliberează niciodată complet de copilăria ei, Elaine pune capăt persecuției la jumătatea cărții, atunci când „prietenele” ei își pierd puterea de a o face să le urmeze ordinele. După acest moment, “Ochi de pisică” se transformă într-o lectură mai liniștită, cu numeroase momente de reflecție.
▫️Ca adolescentă, Elaine își reprimă amintirile și devine un fel de prietenă cu fosta ei principală agresoare, Cordelia. Ajunge să aibă putere asupra ei și să abuzeze de această putere, chiar dacă pare că o face mai degrabă din lipsă de apreciere decât din dorința de răzbunare. Abia mai târziu, ca adultă, pictorița Elaine exploatează experiențele din copilărie și le transformă în artă.
Duchamp este cel care i-a deschis ușile în SUA lui Brâncuși și i-a organizat primele sale mari expoziții în New York.
▪️După mai multe mărturii, se spuDuchamp este cel care i-a deschis ușile în SUA lui Brâncuși și i-a organizat primele sale mari expoziții în New York.
▪️După mai multe mărturii, se spune că Fernand Léger, Duchamp și Brâncuși au vizitat împreună Salonul aviației, de unde Brâncuși și-ar fi luat inspirația pentru expresia zborului din lucrările ce vor urma.
▫️Prinţesa X“, o sculptură din bronz lustruit realizată de Constantin Brâncuşi, a stârnit nenumărate controverse din cauza asemănării cu un falus. Opera a fost considerată obscenă şi retrasă de la expoziţia „Salon des independants“ din 1920. Incidentul provoacă protestele unui număr mare de personalități pentru apărarea libertății artei.
▪️După moartea lui John Quinn, colecționarul celei mai mari colecții Brâncuși, Duchamp & Roché cumpără mare parte dintre opere pentru a opri devalorizarea și dispersarea ansamblului.
▫️1926 este cumva anul care “oficializează” prietenia lui Brâncuși cu Duchamp. Cel din urmă îl reprezintă pe Brâncuși pe lângă galeriști și colecționari americani și gestionează circulația operelor sculptorului.
▪️Pe lângă afaceri, cei doi au fost foarte buni prieteni și în viața personală și își spuneau unul altuia Maurice sau Morice. De fapt, cei intimi lui Brâncuși își ziceau toți între ei “Maurice”. Dacă te numea așa, era validarea supremă că i-ai devenit foarte aproapiat. “Nu orice era Maurice! Trebuia să te dăruiești trup și suflet, un suflet foarte curat, ca să fii un Maurice.”
▫️Duchamp a fost mereu sprijinul discret. Chiar și în scandalul faimos în care vameșii americani nu recunosc operele lui Brâncuși ca fiind artă și vor să le atribuie taxa de import, Duchamp a fost cel care l-a ajutat cu sfaturi, avocați și pârghiile care să arate modernitatea artei lui.
▪️După ce moare in atelierul său din Paris, Marcel o roagă pe Jacqueline Matisse-Monnier (fosta soție a lui Pierre Matisse) să îl reprezinte la ceremonia religioasă de la biserica romanescă cu flori de cireș pentru Brâncuși.
Știam ca îl plac pe autorul ăsta, dar niciodată nu l-am plăcut mai tare ca în trilogia despre hochei. Teoretic despre hochei, practic despre viața pe Știam ca îl plac pe autorul ăsta, dar niciodată nu l-am plăcut mai tare ca în trilogia despre hochei. Teoretic despre hochei, practic despre viața pe gheață.
Cum luăm puc după puc, cum lovim puc după puc. Cum luptăm zi de zi pentru victorii, chiar dacă victoriile par imposibile.
Forța regenerării în familie, forța prietenilor și iubirea de a împărți momente în tăceri adânci. Am iubit fiecare carte în parte. Energia lor, atmosfera lor, scriitura lor. Fredrick Backman chiar este extraordinar, iar saga aceasta mi-a dat fix ce aveam nevoie....more
O viață uneori scăpată de sub control. Cu excese, pierderi, lupta unei mame cu cancerul, mutări și extrem de mult haos ambalat într-un sentiment de liO viață uneori scăpată de sub control. Cu excese, pierderi, lupta unei mame cu cancerul, mutări și extrem de mult haos ambalat într-un sentiment de libertate încorsetată. Am citit cartea lui Dan Sociu în care își povestește luptele, supraviețuirile, drogurile, morțile, eșecurile, perioadele (mai) bune, spitalizările sau uitările.
Continua zbatere în găsirea unui drum sau unui rostul; treabă pe care o experimentăm cel puțin o dată în viață sau cel puțin o viață întreagă. M-a rupt emoțional și nu o singură dată....more
12 eseuri despre fotografia lui Robert Mapplethorpe, literatura lui Hemingway, cinematografia lui Tony Richardson sau universul Marthei Stewart. Texte12 eseuri despre fotografia lui Robert Mapplethorpe, literatura lui Hemingway, cinematografia lui Tony Richardson sau universul Marthei Stewart. Texte de non ficțiune despre cum e să nu intri la Standford, despre starea presei sau simple gânduri mărunțite. Nu mi-au plăcut chiar toate, nu pot minți. Însă au fost pasaje în care am zâmbit sau doar am căutat mai multe informații - pe net sau în suflet.
“Odată ce un loc devine accesibil ochilor, din anumite puncte de vedere nu mai este accesibil imaginației”....more
Vă recomand cărțulia cu singurul discurs de acest tip ținut vreodată de David Foster Wallace. S-a întâmplat la ceremonia de absolvire a promoției 2005Vă recomand cărțulia cu singurul discurs de acest tip ținut vreodată de David Foster Wallace. S-a întâmplat la ceremonia de absolvire a promoției 2005 a Colegiului Kenyon.
“În tranșeele de zi cu zi ale vieții de adult, nu există ateism… Nu există a nu venera. Cu toții venerăm. Singura alegere pe care o putem face este ce să venerăm.”...more
Ce mult mi-a plăcut cartea asta scrisă de Yaniv Iczkovits! Recunosc că m-a atras și pentru că e recomandată de unul dintre autorii mei preferați: EshkCe mult mi-a plăcut cartea asta scrisă de Yaniv Iczkovits! Recunosc că m-a atras și pentru că e recomandată de unul dintre autorii mei preferați: Eshkol Nevo.
Fascinant mod de a te ține în priză. Autorul israelian ia situații aleatorii, le pune în contexte pe care le lasă baltă preț de câteva capitole, până într-un punct când fracțiuni din povești sau povești întregi încep să se lege. Mentalități disecate, oameni frânți sau înfrânți, dispariții sau apariții neașteptate, dezamăgiri sau iubiri exacerbate. Oameni cărora le lipsesc oameni (chiar și atunci când ei sunt fix în fața lor).
Destine care se intersectează frontal sau periferic; clar este că orice personaj ajunge la un moment dat să se oglindească într-un alt personaj sau orice acțiune aparent fără explicații este mai târziu argumentată sau detaliată sau doar reluată. Uneori, toate desfășurările vin cu lecții, alteori doar pentru a compune viața. Ca noi, oamenii, care căutăm constant explicații și chiar dacă nu le găsim, ne continuăm căutarea. Nimeni nu renunță. Nimeni nu părăsește Palo Alto.
Povestea unei siriene de origine yazidită care fuge de ISIS, tabere de refugiați și istoria complicată a Orientului. Identitatea, religia și rasa ca mPovestea unei siriene de origine yazidită care fuge de ISIS, tabere de refugiați și istoria complicată a Orientului. Identitatea, religia și rasa ca motive de ură. Conflictul din Siria și Turcia modernă. Paralela dureroasă dintre Occident și Orient.
Loading...
