“Imi pare rau pentru tot-ca Biblia nu a fost scrisa de Shakespeare si de Socrate, ca viata nu are mai mult sens, ca a trebuit sa scriu randurile astea“Imi pare rau pentru tot-ca Biblia nu a fost scrisa de Shakespeare si de Socrate, ca viata nu are mai mult sens, ca a trebuit sa scriu randurile astea. Si eu sunt de acord ca a cam venit vremea sa ne trezim si sa ne purtam pe masura creierelod noastre.”
“Chiar nu poti sa intelegi ca religia nu conteaza, iar credinta va dainui atata timp cat mentalul uman va avea nevoie de ea?”
“Dintre toate ideile vehiculate prin toate religiile, eu mi-am pastrat una singura, cea care mi s-a parut mai de pret, anume ca: omul va reusi pana la urma sa-si dea Vietii o noua anvergura! Dintre toate dogmele, nu am gasit niciuna mai venerabila decat aceasta: gestul de a trai este lucrul cel mai sfant de pe fata pamantului! Si dintre toate credintele, eu unul ma regasesc in atat: cred ca putem reusi!”
“Sa fi avut jobul lui Dumnezeu, lasam o singura porunca: Civilizeaza-ti lumea cat mai mult!”...more
Fata asta care avea 15 ani cand a scris cartea i-ar putea bate la fund pe cativa autori cu ceva mai multi ani si carti in tolba.
Desi are multe clisee Fata asta care avea 15 ani cand a scris cartea i-ar putea bate la fund pe cativa autori cu ceva mai multi ani si carti in tolba.
Desi are multe clisee din romanele si seriile adolescentine, e o carte echilibrata. Mi-a strunit interesul si m-a facut sa fiu curioasa, sa adun si sa pun cap la cap toate piesele puzzle-ului. Iar piesele astea mi le-a dat putin cate putin pe parcursul paginilor construind frumos punctul culminant. A fost o lectura placuta si captivanta!
“Oamenii nu-si apartin unul altuia decat atata vreme cat cred amandoi in asta.”
“Pe atunci, nu toata lumea credea in casatorie. Sa te casatoresti insem“Oamenii nu-si apartin unul altuia decat atata vreme cat cred amandoi in asta.”
“Pe atunci, nu toata lumea credea in casatorie. Sa te casatoresti insemna sa spui ca ai incredere in viitor, dar si in trecut-ca istoria, traditia si speranta se puteau imbina strans ca sa te tina pe tine la suprafata.”
O incursiune interesanta in viata si modul cum au luat nastere textele lui Hemingway, dar si o privire dupa cortina vietii altor personalitati artistice marcante pentru anii ‘20-‘30.
Asa ca acum cred pot face o noua incercare de a lectura romanele lui Hemingway cu ceva mai multa curiozitate si rabdare....more
**spoiler alert** E o carte bunuta. Nu excelenta, nu stiu daca as mai citi-o a doua oara, dar nici nu regret ca am citit-o.
Poate mi-a imbunat putin pa**spoiler alert** E o carte bunuta. Nu excelenta, nu stiu daca as mai citi-o a doua oara, dar nici nu regret ca am citit-o.
Poate mi-a imbunat putin parerea despre carte faptul ca are happy-end...nu stiu🤔
Din punctul meu de vedere ar fi fost o carte mult mai reusita daca se limita doar la povestea Clarei si periplului ei prin spitalele de boli mintale. Acolo e esenta cartii.
Partea si povestea lui Izzy cu toate cliseele vietii adolscentine din America/Canada: elevul nou venit, elevul chinuit de copii populari, indragosteala de baiatul popular si viceversa, schimbarea dinamicii grupului de adolescenti a fost pentru mine inutila.
In paralel povestea Clarei este naucitoare. Motivele si practicile internarii fortate la “nebuni” in anii 30-40 sunt halucinante. Modul in care erau evaluati asa zisii pacienti este frustrant. Iar tratamentele aplicate sunt pur si simplu inumane. Acelea erau pur si simplu lagare.
Deci dupa toate astea adunate, sincer mi-a crescut inima cand in final lucrurile s-au asezat frumos. Chiar nu ma asteptam....more
“Trebuie sa crezi. Asa zicea bunica mereu. Trebuie sa crezi in ceva, ca sa poti intelege povestile. “Nu sa crezi in ceva batut in cuie, dar sa crezi i“Trebuie sa crezi. Asa zicea bunica mereu. Trebuie sa crezi in ceva, ca sa poti intelege povestile. “Nu sa crezi in ceva batut in cuie, dar sa crezi in ceva, altfel n-ai decat s-o dai dracului de treaba!” Pana la urma, poate ca despre asta-i vorba.”
“In Taramul-Aproape-Treaz nu se zice niciodata “Ramas-bun!”. Se zice doar “Pe curand!”. E foarte important pentru locuitori sa fie asa, caci ei cred ca nimic nu moare de-a binelea niciodata. Totul se transforma intr-o poveste- se umbla un pic la gramatica, se schimba timpul prezent la trecut. Timpurile sunt foarte importante in Taramul-Aproape-Treaz. In povesti, timpurile sunt la fel de pretioase precum sabiile si magia.”
“Sfarsitul oricarei povesti e greu. Nu neaparat pentru ca se termina, ca doar orice poveste trebuie sa aiba un final. Unele mai ca vrei sa se termine mai repede. Istoaria de fata, de pilda, ar fi putut fi incheiata si trimisa la plimbare de mult, daca intrebi orice cititor cu experienta. Problema e chestia asta cu eroii care trebuie sa “traiasca fericiti pana la adanci batraneti” in orice poveste. Asta-i problematic, din punct de vedere al tehnicii narative. Ca doar cei care “si-au trait traiul” fericiti iilasa in urma pe altii care trebuie sa-si duca zilele fara ei.”
Pentru cavaleru Elsa,
Iarta-ma ca trebuie sa mor. Iarta-ma ca am murit. Iarta-ma ca am imbatranit. Iarta-ma ca te las si iarta-ma pentru canceru dracu. Iarta-ma ca am fost mai mult dobitoaca decat nedobitoaca uneori. Te iubesc in 10 000 de vesnicii de basm! Sai spui lu Jumatatea toate povestile! Si sa aperi castelul!!! Aparati prietenii, ca si ei or sa te apere. Castelul e al tau acum. Ca nu e nimeni mai intelept si mai viteaz ca tine! Tu esti cea mai buna dintre noi! Sa cresti mare si sa fi mereu altfel, sa nu lasi pe nimeni sa-ti zica sa nu mai fi altfel! Ca toti supereroii sunt altfel! Si daca te supara, pocneste-i in moaca!!! Sa traiesti, sa razi, sa visezi si sa aduci povesti noi in Miamas. Te astept acolo. Poate-i si bunica-tu. Dracu stie! Da o sa fie cea mai strasnica aventura. Iarta-ma ca am fost ticnita. Te iubesc! Darar dracu sa dea ce te iubesc!!!”
Bunica chiar scria ca o cizma.
“Uneori, cineva trebuie sa-i faca loc altcuiva.”
O carte bunicica, menita sa smulga cateva lacrimi. Per total am avut impresia ca citesc un scenariu pentru film de Hollywood. Are multe clisee, iar prima jumatate a cartii nu-i chiar cea mai rasarita. Inteleg de ce multi au lasat-o balta dupa primele 50-100 de pagini.
In multe locuri pare scrisa asa cum scriam compunerile in clasele primare cu “figuri de stil” impuse. Prea multe comparatii. Unele amuzante, interesante, dar parca prea incearca sa compenseze o scriitura nici prea, prea, nici foarte, foarte.
Partea a doua e mai interesanta si mai captivanta. Felul in care se leaga vanatoarea de comori, se dezvaluie istoria si legatura din personaje si legatura dintre povestile bunicii si realitatea imediata e destul de bine gandit si strunit. Si asta m-a facut sa-i dau totusi un rating mediu.
Si daca nimic pana acum nu a smuls o lacrima, eiii, scrisoarea bunicii pentru Elsa ar cam trebui sa dea drumul la robinet.
Luata in ansamblu e o poveste draguta despre legaturi de familie, pierdere, acceptare si regasire, despre maturizare si despre “e nevoie de un sat pentru a creste un copil”.
Daca o luam la puricat ar fi destule lucruri care denota stangacie si exagerari fortate.
PS: nu am inteles al cui era orsul si de ce toata lumea considera ca e normal sa indopi un caine cu ciocolata, inghetata, produse dulci de patiserie...
PPS: e greu sa dai o nota mare unei astfel de carti dupa ce tocmai l-ai citit pe Steinbeck pe nerasuflate. Dar merge ca un intermezzo intre 2 carti/autori de valoare....more
Lectura rapida, interesanta, dar din pacate toata povestea si personajele atat de frumos construite se lovesc brusc de un final sec si rapid...ca finaLectura rapida, interesanta, dar din pacate toata povestea si personajele atat de frumos construite se lovesc brusc de un final sec si rapid...ca finalul unei lucrari expediate pe final de examen din criza de timp si spatiu. Deci mai bine nu cititi ultima pagina si ramaneti cu finalul intr-adevar deschis....more
Loading...
